Despre tipurile de resurs_Începutul de an: despre resurse, grijă și cuțite bine ascuțite

Un scurt exercițiu de verificare a resurselor emoționale

Ia câteva momente și răspunde sincer, raportat la cum ești în această perioadă, nu cum „ai vrea” să fii.

Capacitatea de a recunoaște emoțiile

• Îmi este clar ce emoții trăiesc sau simt doar o stare difuză?

• Pot numi ce simt fără să minimalizez sau să dramatizez?

• Observ diferența dintre emoții apropiate (furie–frustrare, tristețe–dezamăgire)?

Capacitatea de a tolera emoțiile

• Pot sta cu o emoție dificilă fără să mă grăbesc să o evit?

• Simt că emoțiile mă copleșesc sau că le pot conține?

• Pot rămâne prezent chiar și când emoțional este inconfortabil?

Capacitatea de reglare emoțională

• După momente intense, revin relativ repede la un echilibru?

• Emoțiile mele se sting sau rămân „intense” mult timp?

• Reușesc să mă liniștesc fără a mă închide sau a exploda?

Capacitatea de exprimare emoțională

• Pot spune ce simt într-un mod care protejează relația?

• Îmi exprim emoțiile direct sau mai degrabă prin iritare, tăcere sau retragere?

• Pot cere sprijin emoțional când am nevoie?

Capacitatea de integrare a emoțiilor

• Pot învăța ceva din emoțiile mele fără să mă definesc prin ele?

• Reușesc să fac diferența între „simt asta” și „asta este adevărul absolut”?

• Emoțiile îmi oferă informații sau mă conduc complet?

Un reper important

Dacă multe dintre aceste întrebări ți se par dificile sau dacă răspunsurile nu sunt clare, acest lucru nu indică o slăbiciune emoțională. Uneori, este vorba pur și simplu de faptul că nu am fost învățați cum să lucrăm cu emoțiile.

Pentru mulți dintre noi, dificultatea nu vine din intensitatea emoțiilor, ci din lipsa unui limbaj și a unor repere pentru a le recunoaște, diferenția și înțelege. Alfabetizarea emoțională — capacitatea de a numi emoțiile, de a le recunoaște funcția și de a ști ce facem cu ele — nu este un dat natural, ci o competență care se învață.

În aceste condiții, confuzia emoțională sau reacțiile disproporționate nu sunt semne de „problemă”, ci consecințe ale lipsei de psihoeducație. Fără explicații, fără modele și fără un spațiu sigur de explorare, emoțiile rămân fie copleșitoare, fie neclare.

A avea grijă de resursele emoționale înseamnă, uneori, să ne oferim exact acest lucru: înțelegere, educație și contexte în care emoțiile pot fi explorate fără judecată. Sprijinul nu înseamnă doar alinare, ci și învățare.

Cum se dezvoltă resursele emoționale?

Ce este și ce nu este alfabetizarea emoțională

Alfabetizarea emoțională înseamnă capacitatea de a recunoaște, numi și înțelege emoțiile, precum și de a ști ce facem cu ele. Este o competență de bază care ne ajută să dăm sens trăirilor noastre, în loc să fim conduși de ele pe pilot automat.

Alfabetizarea emoțională este:

• a putea spune „sunt trist” sau „sunt furios” în loc de „nu știu ce am”

• a înțelege că emoțiile au o funcție și transmit informații

• a face diferența între emoție și comportament

• a ști că emoțiile pot fi tolerate, nu doar eliminate

Alfabetizarea emoțională nu este:

• controlul rigid al emoțiilor

• gândirea pozitivă forțată

• evitarea emoțiilor „negative”

• analiza excesivă a fiecărei trăiri

A ști ce simți nu înseamnă să te judeci pentru asta și nici să „repari” imediat emoția, ci să o poți ține în spațiu suficient cât să fie înțeleasă și integrată.

Terapia ca spațiu de învățare emoțională

Pentru mulți oameni, terapia este primul context în care emoțiile pot fi explorate în siguranță. Nu pentru că ar fi „ceva în neregulă”, ci pentru că nu au avut unde și cum să învețe acest limbaj emoțional.

În terapie, emoțiile pot fi trăite fără a fi corectate, minimalizate sau grăbite. Ele pot fi numite, puse în relație cu experiențele de viață și înțelese în context. În timp, acest proces dezvoltă resursele emoționale: toleranța, reglarea și capacitatea de exprimare.

Terapia nu oferă doar alinare, ci și psihoeducație emoțională: repere, claritate și exercițiu. Cu alte cuvinte, nu ne învață ce să simțim, ci cum să fim cu ceea ce simțim.

Pe măsură ce alfabetizarea emoțională crește, emoțiile devin mai puțin amenințătoare, iar relația cu sine și cu ceilalți devine mai stabilă și mai flexibilă.