Șapte lecții pe care le putem învăța de la copii

Pentru programare ședință psihoterapie tel. 0764.815.898 sau contact@tatianamorari.ro

Un copil poate oricând să-l învețe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce-și dorește. (Paulo Coelho)

Creștem sau zicem că ne maturizăm și ne grăbim să devenim serioși, prea ocupați să ne cumpărăm ceas și servietă diplomat.

Când nu mai suntem copii, suntem deja morți. Constantin Brâncuși

Pe lângă starea de minunare, de inocență și de curiozitate, spiritul ludic și inovator, fericirea fără motiv, puritatea spiritului și a minții, umilința, recunoștința și mulțumirea, un copil ne învață în primul rând să iubim total și să ne dăruim complet.

Acestea toate vin ca rezultat al unei încrederi necondiționate manifestată în mod firesc clipă de clipă, iar de aici derivă și libertatea, abandonul total și bucuria de a descoperi minunatele surprize ale vieții. Desigur că nu putem fi asemeni unor copii de 3-7 ani la 20, 30 sau 50 de ani, discernământul și bunul simț ne vor ajuta să integrăm armonios aceste calități în viața de adult. Și este uimitor că atunci când eram mici așteptam cu nerăbdare momentul când vom crește, iar odată ajunși „mari”, adulți ne este dor de copilărie, pentru că uităm să fim fericiți, să ne bucurăm, să fim spontani și încrezători.

Reevocând minunatele momente ale copilăriei noastre și regăsind în sufletul nostru extraordinarele calități ale copilului interior reușim să facem față multor provocări din viața noastră. Dacă ne oprim un pic, doar câteva minute și rămânem să observăm un copil vom simți cum ființa noastră este cuprinsă instantaneu de o stare de bine, de pace, de bucurie și de împlinire sufletească. Cu excepția copiilor răzgâiați și prost crescuți, orice copil ne poate „învăța” cel puțin șapte lecții importante. Aceste lecții depășesc sfera preocupărilor educaționale tradiționale și pot fi învățate doar dacă avem o inimă deschisă și o minte senină.Vom descoperi cu încântare cât de mult ne place să ne jucăm, cât de natural și de normal este să dăruiești, vom descoperi că suntem spontani și curioși și vom surprinde magia din tot ceea ce este înlăuntrul nostru și tot ceea ce este în afara noastră.

Lecția 1 – A trăi bucuria momentului prezent

Când a început lumea? Astăzi dimineață!

Copiii au capacitatea de a percepe fiecare zi ca pe un nou început. Copilul uită trecutul repede. Dacă ieri s-a certat cu vreun prieten, să nu ne fie de mirare că astăzi pot redeveni cei mai buni prieteni. O lecție importantă pentru adulți este să ierte, să rezolve lucrurile pe cale pașnică, să fie fericiți și să trăiască din plin, acum.

Calitatea de a trăi aici și acum este din plin manifestată de către copii. De aceea abia la vârsta preșcolară copiii reușesc să încadreze evenimentele în timp, dar și așa noțiunile ca demult, an șicând o să crești mare le par o nebuloasă.

Fiind complet prezenți aici și acum, copiii ne învață să ne bucurăm de lucrurile simple, căci doar astfel vom avea acces la sacrul ce se ascunde în profan. Ei sunt mereu entuziaști și nu amână nici măcar pentru o clipă să fie fericiți, nu așteaptă „marile momente” pentru a se bucura din plin. Ei savurează fiecare clipă și astfel fiecare clipă devine un motiv de încântare, fiecare clipă devine încărcată de sens și se manifestă pentru el ca o sincronicitate. Copilul este optimistul perfect și atotputernic, el nu numai că gustă cu adevărat viața, el este una cu viața și se bucură de ea pe deplin în momentul prezent.

Pentru un copil, totul se desfășoară în timp real, în fața ochilor lui, el este actorul principal al evenimentelor, abandonându-se total prezentului. Adulții au tendința de a se raporta la evenimente prin prisma factorului timp și de a se plasa predominant fie în trecut, fie în viitor. Astfel ajung să se blocheze sau rămân „consumați” de trecut ori de viitor. Cei care nu reușesc să se desprindă de trecut devin prizonierii unor trăiri care în timp capătă un vector descendent. Pe de altă parte, cei care trăiesc predominant în viitor, construind sau mai bine zis proiectând amăgiri legate de anumite planuri și proiecte sau îngrijorându-se pentru lucruri care se pot petrece, acumulează frustrări și devin stresați pentru că „viitorul fericit” nu devine realitate. De altfel, numeroase studii demonstrează faptul că, cu cât o persoană aleargă mai mult după fericire, cu atât este mai puțin fericită, alocându-și din ce în ce mai puțin timp pentru bucuriile personale.

Copiii trec foarte repede de la o stare la alta pentru că trăiesc în prezent, nu pentru că ar trăi superficial, ci dimpotrivă, pentru că trăiesc foarte intens și profund. Ei savurează fiecare clipă și de la ei putem învăța să prețuim fiecare moment pentru aspectul său de unicitate prezentă, continuă în manifestare.

Lecția 2 – A fi plin de curiozitate

De ce copacii sunt verzi? Ca să ne reamintească că totul este posibil!

Copiii plini de bucurie și de bunăvoință, curioși, intră în contact simultan cu tot ce îi înconjoară, experimentează totul cu atenție, cu dăruire și cu un real interes. Interesul și curiozitatea își au izvorul în nevoia de autocunoaștere, căci călătoria spre fericirea veșnică se desfășoară în realitate în universul nostru lăuntric, care conține totul. Și așa cum ne arată copiii, noi pornim în această călătorie de la o vârstă foarte fragedă.

Mai mult decât atât, această curiozitate este însoțită și de curaj. Pe un copil, nimeni și nimic nu-l poate reține, el nu are nici cea mai vagă idee ce ar însemna o limitare. De aceea, un copil nu cunoaște ce înseamnă cuvântul „rutină”, el este natural, brav și oricând este gata s-o ia de la capăt. Această curiozitate ne arată că un copil consideră orice lucru cu care interacționează ca fiind foarte important, plin de miez și de sens pentru el. Iar această atitudine și percepția profund transfiguratoare îi conferă copilului nebănuite resurse sufletești, forță mentală și chiar fizică pentru a-și relua jocul la infinit și cu o mare încredere în sine.

Platon spunea: Nu știu cum le par a fi celorlalți, dar în sinea mea, eu mă consider a fi un mic copil minunându-se clipă de clipă de vastele țărmuri ale cunoașterii și apoi mă descopăr cu încântare și mulțumire ca fiind o mică pietricică strălucitoare de pe acest țărm. Curiozitatea reprezintă un factor de transformare, de cunoaștere și de integrare.

Curiozitatea și cunoașterea sunt strâns legate de joc, „activitatea” de bază a copilului. Începând cu vârsta de trei ani, copiii încep să pună o mulțime de întrebări. Curiozitatea liber exprimată, fără restricții, fără reticență, ar trebui să rămână o trăsătură a spiritului nostru, indiferent de vârstă.

Lecția 3 – A trăi din inimă, plenar… mereu

Ce sunt baloanele de săpun? Sunt pistruii îngerașilor!

Atunci când o societate nu mai este capabilă să discearnă binele de rău sau amestecă tot mai mult binele cu răul, ea coboară deja pe panta pierzaniei, spunea un înțelept. Capacitatea de a trăi din inimă, adică de a fi în simultaneitate în inimă și în minte ne oferă puterea discernământului.

Copiii sunt foarte sinceri și dezinvolți și descoperă lumea prin sfera lor emoțională și afectivă. Se știe că, în general, copiilor le este caracteristic faptul că se gândesc pe rând la câte un singur lucru, nu reflectă toate elementele în cuvinte, la nivelul mentalului discursiv, care apreciază, alege și judecă. Universul lor lăuntric nu este acaparat de „banda rulantă” a gândurilor, care îl controlează într-o măsură mai mare sau mai mică. De aceea ei nu sunt preocupați, îngrijorați, ci sunt fericiți, zâmbitori și plini de viață.

Seninătatea, inocența și puritatea proprii copiilor ar putea fi antidotul stresului, al efortului, al insomniilor și al multor boli ale adulților. Felul în care știu copiii să-și rezolve problemele, felul în care știu să se detașeze și să se descurce în situații care, proporțional, sunt la fel de complicate ca și problemele noastre de zi cu zi, sunt adevărate lecții de fericire, de luciditate și de credință.

Reacțiile, atitudinile și logica celor mici ne lasă de multe ori perplecși sau, cum se mai spune, „zen”. Câteva exemple:

La ce folosesc sprâncenele? Sprâncenele folosesc ca să țină fruntea sus, să nu ne vină pe ochi.
Ce sunt buruienile? Buruienile sunt niște plante folositoare doar lor.
De ce ceașca are o ureche, iar cratița le are pe amândouă? Ceașca are doar o ureche, deoarece așa vrea ea să fie mai elegantă, și nu clăpăugă ca o cratiță.
Un băiețel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică și a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au început să țipe, să înșface prosoape să se acopere și să fugă în toate părțile ca să se ascundă. Băiețelul le-a privit uimit, după care a întrebat senin: – Ce s-a întâmplat? N-ați mai văzut în viața voastră un băiețel?

Copiii au acces la cunoaștere printr-o trăire profundă, care mai apoi este înglobată integral în universul lor, în memoria afectivă a ființei lor. Deoarece sunt atât de deschiși și de liberi, ei se vor îmbogăți foarte repede cu multe și variate impresii foarte intense. Iar memoria lor este miraculoasă și, ca toate minunile de altfel, este firească. Copiii prin excelență dau dovadă de un mental pur, iar prin aceasta au acces și la deplina puritate a existenței și la fericirea iubirii nemăsurate. Ei pur și simplu trăiesc, plenar identificați cu sinele lor. În realitate copiii ne arată TOT ce este normal, natural și conform legilor perfecte universale (dumnezeiești).

Datorită capacității de a trăi din inimă, plenar, a purității sale, copilul este mult mai receptiv față de planurile subtile, pe când mentalul egotic al multor adulți nu poate admite posibilitatea de a percepe entități precum sunt zânele, elfii sau îngerii. Acest aspect, foarte important, care reprezintă un dar divin pe care îl are fiecare, dacă este identificat și dinamizat, ne permite dezvoltarea unei conștiințe perfecte de sine. Astfel, părinții suficient de înțelepți ar putea să-i învețe pe copii să viseze conștient. (vezi și cap. despre copiii indigo, pag 315). Acesta ar fi poate unul dintre cele mai minunate cadouri pe care ar putea să-l facă părinții copiilor lor, oferindu-le un cadru de explorare, libertatea alegerii și modelul unui adult integru.

Capacitatea de a trăi din inimă oferă adulților care își păstrează viu copilul interior o armonie și o frumusețe cu totul deosebite care pot fi remarcate prin prezența empatiei, a compasiunii, a spontaneității, a spiritului creator și dezinvolt, lipsit de inhibiții și de șabloane comportamentale sau mentale.

Lecția 4 – A iubi necondiționat

Ce este bătaia inimii? Bătaia inimii este ecoul dorului de Dumnezeu!

În iubire copiii sunt cei mai devotați, ei iubesc necondiționat, complet, fără a exclude ceva din această iubire, asumându-și chiar și sacrificii, fără a urma o minte pervertită de frici și de dorințe ale egoului. În mod firesc, copiii manifestă o iubire necondiționată. Dacă ne-am identifica profund cu ei, am simți că de fapt ei trăiesc prin și pentru iubire. Ei sunt un exemplu perfect de centrare permanentă în inimă. Nu judecă, nu se tem, nu evită suspicioși necunoscutul, nu sunt încrâncenați. Ei trăiesc doar pentru iubire, doar din dor și chemare către unitate și își urmează acest imbold cu adevărat liberi în prezent.

De multe ori, adulții îndrăgostiți își proiectează propriile așteptări asupra persoanei iubite. Apoi, devin frustrați pentru că persoana iubită nu răspunde așteptărilor lor, se cred răniți și dezamăgiți. Sau mai rău, din egoism, deoarece chiar și autovictimizarea este o dovadă de egoism, formulează niște concluzii total deplasate despre iubire.

Copiii iubesc detașat, fără condiții, se dăruiesc și se abandonează total cu o ușurință dezarmantă. Iubesc și vor folosi la modul complet toate oportunitățile. Aleg cu inima și nu sunt disipați sau implicați în mai multe lucruri deodată, fiind astfel absorbiți în sine și simultan prezenți în realitatea care le-a trezit interesul. Prin iubire, ei sunt atenți, spontani și pe deplin concentrați asupra a ceea ce este aici și acum!

Dacă un copil admiră un fluture, el este complet absorbit de jocul minunatelor culori de pe aripioarele lui. Pe chipul lui citim încântare și minunare. Un copil se identifică profund cu obiectul sau cu ființa pe care o admiră și întotdeauna acel obiect sau acea ființă va fi prioritatea momentului respectiv. De aici, deducem o altă dimensiune a iubirii unui copil – iubirea prin identificare plenară și profundă. Copilul devine astfel un exemplu remarcabil pentru că el trăiește într-un singur Univers atotcuprinzător, unde nu există interior sau exterior, el este un punct Unic și în același timp inseparabil de Tot (vezi și cap. despre principiul interdependenței, pag 123).

Copilul reprezintă „punctul zero” al conștiinței care nu a fost atinsă de iluzia separării, este unitar, ca o sferă plină și completă și este liber. De aceea, fără ezitare, un copil este gata să spună adevărul.

Lecția 5 – A iubi jocul și a te juca iubind

Ce este o stea? Când vezi o stea înseamnă că Dumnezeu îți face cu ochiul!

Trebuie să urmărești necontenit să urci foarte sus, cât mai sus posibil, depășind rând pe rând toate piedicile care îți apar în cale, dacă vrei cu adevărat să ajungi într-un punct extraordinar de înalt, care îți permite să ai o perspectivă amplă și vastă și care te ajută să vezi foarte departe… și merită să urmărești să faci tot ceea ce trebuie, în speranța că vei putea, odată, să intri și tu în împărăția sferelor celor mai înalte ale lui Dumnezeu. Și ce minunat este acest urcuș atunci când cu toată ființa te abandonezi Jocului Vieții, iar viața ta, jocul tău, se împletește și devine una cu jocul enigmatic universal!

Un mare înțelept spunea: Ca să redevină copii, oamenii trebuie să învețe din nou să se joace. Copiii nu cunosc starea de plictiseală, de dezinteres, de dezamăgire, de plafonare, nu le este proprie neîncrederea, îndoiala, lipsa de încredere în sine, în viață, în prezentul etern. Ei trăiesc din plin și experimentează spontan și total surprizele jocului. Nici un eșec nu-i descurajează. Copiii știu să se bucure de joc, savurează și se bucură de proces, nu numai de conținut, pentru că prin joc ei dobândesc optimism și energie, autonomie și înțelepciune.

Cât despre reguli, copiii sunt liberi și acceptă regulile doar de dragul jocului, și așa ei sunt devotați, fideli și în stare să meargă până la capăt. Chiar dacă la modul conștient copiii nu intenționează nimic anume, nu au o finalitate prestabilită, pentru ei jocul înseamnă însăși viața. De asemenea, prin joc, copiii au acces la cunoașterea concretă și la cunoașterea intuitivă. Atunci când sunt interesați de ceva ei pur și simplu absorb tot ce „vine” către ei din acea direcție, nu refuză, nu judecă, nu evită și nu exclud nimic. Ei acceptă și primesc cu o totală deschidere și încredere tot ceea ce este în acord cu vibrația lor interioară.

O serie de studii au arătat că un adult se declară mai bine dispus după 15 minute de mișcare și joc decât după ce a stat confortabil, cu ceva de ronțăit alături, 30 de minute în fața televizorului, urmărind o emisiune care îi place și care îl interesează. De fapt, ceea ce trebuie să învățăm sau, mai bine spus, să ne amintim – este imensa bucurie pe care ne-o aduc jocul și mișcarea. Și tot copiii vin să ne dea soluții simple și să ne învețe variante și variante de jocuri, care mai de care mai interesante și mai nostime. Sari, țopăie, dansează, aruncă-te în prima grămadă de zăpadă, manifestă-ți bucuria așa cum simți, în cel mai armonios și spontan mod cu putință, bucură-te de jocul nesfârșit și fără de hotare! (vezi și cap. despre joc, muncă și iubire, pag 207)

Prin joc, copiii au demonstrat de nenumărate ori nivele cu totul deosebite ale imaginației, ale înțelepciunii și ale intuiției. La fel, într-un cadru de joc adulții își pot dezvolta, mai bine zis, reactiva, modul de percepție și de gândire genial, inovator și original. Așadar, una dintre consecințele stării ludice este bucuria neîntreruptă de a trăi, care este o energie foarte intensă și elevată. Prin joc, adultul are o priză de conștiință continuă și detașată asupra propriei ființe, asupra trăirilor și asupra vieții. Viața trăită ca joc elimină seriozitatea exagerată ce duce la dramatizare, ne scoate din vârtejul complicațiilor ajutându-ne să vedem soluțiile mai simple și dându-ne motive să facem haz de necaz.

Lecția 6 – A fi fericit fără motiv

Ce este un curcubeu? Un curcubeu este zâmbetul lui Dumnezeu!

O altă caracteristică a copilăriei este fericirea debordantă, care își află motivul în lipsa adoptării vreunor limitări exterioare sau interioare. Copiii își experimentează dorințele, le pun în aplicare imediat și trăiesc bucuria perfectă și fericirea împlinitoare. Procedând astfel, pentru ei nu există refulare, complexe, frustrare, proiecții inutile, inhibiții, teamă, nu există tendințe egoiste sau agresive sau voință separată de prezent, nici atașament, nici tendințe posesive. Prin urmare le lipsesc noțiunile de obligație, competiție și recompensă, păcat, sentimentul de vinovăție sau ideea ori starea de greșeală, direcția proiectată în viitor pe termen lung și scopurile. De aceea ei nu aspiră la fericire deoarece sunt deja fericiți.

Ei sunt liberi și nu se ascund, nu se judecă nici pe ei nici pe alții și nu se cantonează în frică și în suferință. Copilul fericit, omul-copil nu crede în boală și are o capacitate mare de regenerare deoarece este liber și fericit!

Lecția 7 – A fi mulțumit și recunoscător

Ce vezi când te uiți la cer? Îl văd pe Dumnezeu!

Pe lângă toate calitățile enumerate mai sus, copiii, de asemenea, ne oferă exemplul perfect al stărilor de umilință, de mulțumire și de recunoștință. Cu umilință exemplară, copiii primesc și cele mai dure lecții ale vieții și cu recunoștință o iau de la început. Aceste calități sunt reflectarea sufletului uman ce devine vizibil datorită stării de puritate specifică vârstei copilăriei. Prin starea specifică de abandon, ei rămân în deplină armonie clipă de clipă atâta vreme cât mentalul îngust și modelele comportamentale dezechilibrate ale adulților nu le sunt inoculate și impuse pas cu pas, dintr-o așa-zisă dragoste.

În loc de concluzie… Ce înseamnă să fii copil?

Înseamnă să crezi în iubire nemărginită, să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche, înseamnă să fii nobil, înseamnă să transformi lucruri și ființe, înseamnă chiar și nimicul să-l faci orice, căci orice copil poartă o zânuță nașă în suflețelul său.

Câteva răspunsuri inspirate ale copiilor…

Ce este inima? Inima e o carne care stă pe sufletul oamenilor, ca să trăiască oamenii cu suflet.
Ce este sufletul? Suflet e când îți pune mama prăjituri pe farfurie și îi lași și lu` ăla mic. Sufletul are o formă de inimă.
Ce este tristețea? Tristețe înseamnă când un om vine la altul și bea mult.
Ce este timpul? Timpul este o vreme care trece tot timpul.
Ce este zâmbetul? A zâmbi înseamnă să râzi parcă în gândul tău.
La ce folosește steagul? Steagul folosește, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu știau pe ce țară veneau și atunci noi le arătăm steagul și după aia ei știau.
Ce este igiena? Igiena este când vin neamurile și văd ce curat e în casă.
Din ce se face săpunul? Săpunul se face din mai mulți clăbuci, la un loc.

Când vezi sufletul curat și nevinovat al unui copil, îți vine parcă să zici că orice mamă e o „născătoare de Dumnezeu”. Francis Bacon

Preluat din Trandafirul micului prinţ: o nouă viziune asupra copilului: ghid pentru părinţi şi educatori / vol. coord. de Tatiana Marțiș. – Bucureşti, 2013 ISBN 978-606-93574-1-5