Reziliența

de a depăși o situație stresantă sau traumatism și/sau de a continua să te dezvolți într-un mediu care îți este ostil. Fiind o calitate ea poate fi dezvoltată.

care intervine în situațiile stresante sau traumatizante și care permite depășirea lor prin transformarea acestora într-un „nou început”. Din această perspectivă, orice persoană poate deveni rezilientă cu condiția sa fie ajutată în acest sens.

pe care fiecare dintre noi o are într-un grad mai mare sau mai mic, care are legătură cu trăsături personale în parte înnăscute, dar care este și influențată de mediul de viață. Astfel, cel mai mare cadou pe care îl pot face părinții pentru copiii lor este sa îi învețe să își controleze, conțină emoțiile și stresul.

Fiecare dintre noi își „construiește propria reziliență” și nu știe cum ea se va manifesta la un moment dat. Așa cum într-o pădure care a luat foc viața reapare sub forma unor specii vegetale mai diverse și câteodată surprinzătoare, momentul de cotitură al procesului de RECONSTRUCȚIE sau de REINVENTARE PERSONALĂ poate aduce cu sine schimbări neașteptate. Pot apărea comportamente noi, care nu se manifestaseră până atunci, precum comportamente de risc, manifestări noi ale sexualității, angajamente altruiste și chiar aptitudini pronunțate ale creativității. Acest fenomen este descris de numeroase studii în domeniul neuroștiințelor care descriu extraordinara NEUROPLASTICITATE cerebrală și psihică.

ca fenomen interpersonal prezintă prin dinamica sa unul dintre cei mai importanți factori care ne cultivă reziliența. Dacă cineva spune că „Prima mea învățătoare a fost atât de bună cu mine” înseamnă că acea legătură a fost una semnificativă și a contribuit la dezvoltatea unei persoane pline de speranță.

pe care persoana aflată în suferință îl dă situației sale, trecutului ei și acestei suferințe, dar și viitorului său. „Începând cu vârsta de 15 ani am început să-mi pun întrebări despre propriul meu viitor” – importanța sensului. Sensul și semnificația sunt rezultate personale, nimeni nu poate conferi sens în locul altcuiva, chiar dacă are cele mai bune intenții. Fiecare își stabilește propria direcție în viață și nu putem impune nimănui sensul pe care noi înșine l-am găsit propriei noastre vieți. Astfel, un alt cadou pe care îl pot oferi părinții copiilor lor este să îi însoțească în explorarea sensului. Cum? Oferind iubire, reguli și discuții semnificative care se pot reflecta prin următoarele fraze: „Chiar dacă am greșit, am simțit o considerație binevoitoare din partea mamei” sau „Pur și simplu m-am simțit iubită”.

ce pune accentul pe organizarea colectivă ca o condiție pentru reziliența individuală. În acest caz, reziliența ca proces presupune o serie de acțiuni: PREVENIREA, realizată prin cunoașterea factorilor de stres și traumelor cu care ne putem confrunta, facilitează reziliența, ca și un mediu familial și social bun; REZISTENȚA în fața traumatismului; RECONSTRUIREA, adică să pui capăt situației de criză prin reconsituirea capacităților proprii, dar și să profiți de schimbările care au survenit ca să pui bazele unei dezvoltări personale pornind de la alte fundamente; CONSOLIDAREA VINDECĂRII, după un moment dificil, odată ce criza a luat sfârșit, pot să rămână într-adevăr multe sechele, fizice și/sau psihologice. Consolidarea vindecării este o etapă în sine a rezilienței, un posibil nou ciclu care ne pregătește pentru a face față unor posibile dificultăți ulterioare. Această perspectivă lărgită a termenului de reziliență până la dimensiunea colectivă, (de exemplu, reziliență organizațională) deschide numeroase perspective inovatoare și foarte promițătoare.