Mai știți povestea broscuței care a fost înțepată de scorpion?

Pe scurt: broscuța avea nevoie să traverseze un râu, iar singura opțiune era să o ajute scorpionul. Se frământa ea dacă este o idee bună sau nu, fiindu-i frică să nu fie înțepată de către scorpion. Scorpionul a asigurat-o că va încerca să se abțină și că, de fapt, lui îi place foarte mult de broscuța și nu i-ar face vreun rău. Povestea se încheie tragic, după ce broscuța se îneacă în râu fiind înțepată de scorpion.

Morala: scorpionul nu a reușit să își învingă propria fire, cea de a înțepa.

Suntem ceea ce gândim. Însă, doar 10%-15% din gândurile noastre sunt conștiente. Deci firea, viața noastră este determinată în cea mai mare parte de aspecte care se află în afara atenției noastre. Iar o consecință a acestui lucru este că de multe ori intenția noastră este în conflict cu acțiunile noastre. De ce se întâmplă acest lucru?

Conștiința se divide în două părți, prima, mintea conștientă prezentă – o putem numi esența noastră ( sau inima noastră, vocea interioară, ceea ce suntem cu adevărat) – și a doua, personalitatea noastră, cea pe care o accesăm când ne prezentăm lumii.

Mulți oameni cred că personalitatea reprezintă ce sunt ei cu adevărat. Ori, personalitatea este doar ceea ce afișăm, masca noastră socială. Iar provocarea pe care o înfruntăm în viață este că ne naștem într-o anumită familie și purtăm mereu cu noi cultura, credințele acestei familii, dar și gândurile și sentimentele generațiilor trecute. În consecință, personalitatea noastră a fost construită și modelată în egală măsură de viețile altor oameni, precum și de propriile experiențe, de educație, cultură, părinți și familie. Aceste două dimensiuni ale conștiinței noastre pot fi în conflict, deoarece intențiile noastre nu se conformează întotdeauna la ceea ce se așteaptă de la noi sau la cum ar trebui să ne comportăm.

Chiar dacă noi continuăm să învățăm și să creștem până în ultima zi a vieții noastre, condiționarea ființei umane are loc în primii ani de viață. Este o situație care ne poate ajuta să reușim sau să eșuăm în atingerea țintelor și visurilor din viața noastră adultă.

Mama reprezintă poarta spre viață, înainte să ne naștem, am experimentat lumea și emoțiile mamei. Legătura timpurie dintre mamă și copil determină relația cu sine a viitorului adult. Și tatăl, prin acțiunea cu copilul și prin atașamentul lui față de copil, își dezvăluie credințele și valorile sale care ulterior determină modul în care viitorul adult interacționează cu lumea, cu socialul.

Numeroase studii și cercetări demonstrează faptul că chiar și o asistență psihică rudimentară poate aduce schimbări pozitive (grupuri de suport sau de dezvoltare personală pe anumite subiecte). Pentru ca acțiunile noastre să fie în acord cu intențiile noastre avem nevoie să ne cunoaștem cât mai profund. Iar pentru că noi evoluăm, creștem, ne schimbăm avem nevoie cel puțin o dată la trei ani să ne mai analizăm pe ici, pe colo anumite comportamente, atitudini, tendințe, căci firea se cere șlefuită permanent.

Îți doresc zile senine, cu descoperiri importante despre tine!