Normalizarea este cunoscută ca fiind o strategie terapeutică folosită pentru a ajuta clienții să înțeleagă că ale lor gânduri, sentimente sau comportamente sunt comune și nu anormale. Dar noi folosim această strategie și în relațiile noastre semnificative. Normalizarea are ca scop reducerea sentimentelor de izolare, rușine sau auto-învinovățire, asigurându-l pe celălalt că experiențele sale sunt înțelese și acceptate. Prin normalizare reușim să încadrăm o experiență ca parte a unei condiții umane mai largi. Ea poate facilita, de asemenea, reducerea anxietății sau a suferinței asociate.

Normalizarea este o adevărată apă-vie pentru relații, mai ales în momentele dificile, însă uneori intenția de a ajuta prin normalizare poate ascunde buruieni otrăvitoare.

Exemple de răspunsuri sănătoase și normalizatoare din dinamica relației părinte-copil:

„Este normal să te simți speriat uneori; toată lumea se sperie din când în când.”

„Este normal să uiți lucruri atunci când ești supărat. Mintea ta încearcă să te ajute să te simți mai bine.”

„Ține minte, este normal să plângi dacă ești trist. Toată lumea plânge uneori.”

„Este normal să fii nervos în legătură cu experiențele noi. O mulțime de oameni se simt așa.”

Replici care par a fi normalizatoare, dar care maschează judecata sau blamarea:

„Nu este nevoie să fii speriat; nu este mare lucru.” - Această replică respinge sentimentele celuilalt și îl poate face să se simtă invalidat.

„Faptul că uiți lucruri când ești supărat arată doar că trebuie să fii mai atent.” – Blamarea celuilalt pentru că nu se străduiește suficient.

„Plânsul nu va rezolva nimic; trebuie să fii puternic - Această replică sugerează că plânsul este o slăbiciune și respinge nevoia copilului de a-și exprima emoțiile în mod autentic, îl invită să se cenzureze.

„A fi nervos este o prostie; nu ai de ce să-ți faci griji.” - Această replică banalizează anxietatea celuilalt.

Exemple de răspunsuri sănătoase și normalizatoare din dinamica relației de cuplu:

„Este complet normal să avem neînțelegeri; fiecare cuplu are.”

„Este în regulă să uităm uneori detalii; cu toții avem multe pe cap.”

„Să ne simțim copleșiți este ceva prin care trecem cu toții. Haide să trecem împreună prin asta.”

„Este normal să avem nevoie de spațiu din când în când. Toată lumea are nevoie de timp pentru sine.”

Replici care par normalizatoare, dar care maschează judecata sau blamarea:

„Toate cuplurile se ceartă; poate că tu doar exagerezi.” - Această replică minimalizează sentimentele partenerului și sugerează că reacționează exagerat.

„Faptul că uiți lucruri arată doar că nu acorzi suficientă atenție relației noastre.” - Această replică aruncă vina pe partener pentru că nu este suficient de atent.

„Toată lumea se simte copleșită uneori; ar trebui să te descurci mai bine.” - Această replică implică faptul că modul partenerului de a face față este inadecvat.

„A avea nevoie de spațiu tot timpul nu este normal; poate că nu mă iubești suficient.” - Această replică pune la îndoială angajamentul partenerului și îl poate face să se simtă vinovat pentru că are nevoie de timp personal.