Pentru programare ședință psihoterapie tel. 0764.815.898 sau contact@tatianamorari.ro

Metoda ESPERE

Metoda ESPERE se vrea a fi o pedagogie a comunicării pe care Jacques Salome a creat-o undeva în anii ’70. Numele Metodei este un acronim al sintagmei „Energie Specifică Pentru o Ecologie Relațională Esențială”, iar creatorul ei a văzut-o ca pe o pedagogie în sensul ei literalmente didactic, educativ și cu o largă aplicabilitate. O metodă la care toată lumea să aibă acces, indiferent de vârstă, condiție materială sau socio-culturală. Practic, Metoda ESPERE propune câteva principii de bază, unelte concrete de intervenție și o serie de reguli de igienă relațională care să asigure un mediu fertil și sănătos relațiilor interumane.

Comunicare pe care noi o folosim astăzi nu este spontană, ci este rezultatul tuturor condiționărilor noastre socioculturale. Această aparentă spontaneitate este hrănită de educație și cultură, dar adesea împiedică o transmitere autentică a mesajului din interiorul nostru. ( de văzut articol cu Gabor Matei despre autenticitate versus atașament)

În crearea Metodei a fost implantate adânc numeroase elemente din orientări psihoterapeutice bine cunoscute:

psihanaliză – ascultarea unui copil este un demers activ, copilul fiind o ființă unică, cu nevoi și dorințe proprii, pentru care simplă îngrijire fizică nu este suficientă; Jacques Salome, fiind un discipol netăgăduit al principiilor psihanalistei franceze Francoise Dolto;
orientările structuraliste (Barthes, Foucault, Lacan ș.a.) care oferă o perspectivă a individului aflat în țesătura un sistem social pre-existent, construit pe și prin relații sunt transpuse și ele în Metoda ESPERE.

Din această perspectivă Metoda se preocupă să răspundă la întrebări precum: Cum se naște o relație? Ce anume ne face să intrăm într-o relație? Cum menținem sănătos o relație? care sunt mecanismele care macină găunos o relație? Cum de o relație care debutează atât de frumos și împlinitor ajunge să fie o corvoadă? Cum încheiem sănătos o relație?

Studiul Harvard despre fericire, un studiu longitudinal ce sa desfășurat pe durata a 80 de ani, nu face altceva decât să confirme ceea ce Jacques Salome ai intuit undeva în anii 70: starea de bine (mentală, emoțională și chiar fizică) este într-un raport de determinare directă cu calitatea relațiilor! Cu alte cuvinte suntem cu atât mai fericiți cu cât avem relații mai sănătoase, mai secunde, mai vii. În egală măsură, cea mai mare suferință o manifestăm tot la nivel relațional.

terapia Gestalt (Fritz Perls) a influențat Metoda prin importanța acordată resentimentelor și momentelor de conștientizare;
terapii orientate pe corporalitate aduc Metodei ipostaza lucrului cu corpul, recunoașterea știi trăirea emoției la nivel corporal, ca descărcare vindecătoare, ca moment de conectare profundă;
psihodrama inventată de Jacob Moreno completează Metoda cu simbolizarea și vizualizarea conflictelor și a dinamicii relaționale ajutorul obiectelor, ca forme simbolice care accesează sfera preconștientă sau chiar inconștientă. Punerea în scenă creează o anumită distanță care îi permite persoanei să iasă din tensiunea situației în care se află. Distanța pune persoana în poziția de observator al propriei vieți, creând un sentiment de control, dar și de spațiu securizant de descărcare, de kcatharsis, de conținere;
analiza tranzacțională (Eric Berne) influențează metoda care consideră ipostazele eului ( copil, părinte, adult) ca și scheme comportamentale latente;
psihologia umanistă (Carl Roger) vine cu descrierea cadrului plin de empatie și căldură în care se pune în aplicare Metoda.

Din acest melanj consistent și fecund se născut Metoda ESPERE, îmbinând într-un tot unitar un sistem pedagogic facil de integrat, transmis și aplicat, o modalitate plină de sens, dar și generatoare de sens.

Metoda ESPERE se diferențiază de alte metode prin faptul că nu pune reflectorul pe individ, pe persoană, pe mecanismele sale interne și externe, ci ea pune toată lumina intervenției vindecătoare ce relație și pe dinamica ei: de la „geocentrismul” individual la „heliocentrismul” relațional, pentru că omul se învârte în jurul relațiilor, și nu invers.

O altă calitate Metodei ESPERE este flexibilitatea ei, elasticitatea ei, care îi permite să se muleze și să se îmbine cu orice altă modalitate terapeutică, având o largă aplicabilitate, de la educatoare care pot iniția cu copiii jocuri relaționale, la medici care pot propune îngrijiri simbolice pentru diferite afecțiuni și, evident, până la psihologi care pot asocia metoda cu oricare altă școală terapeutică.