Viața este o serie de schimbări naturale și spontane.
Nu opune rezistență ‒ aceasta creează doar întristare.
Fie ca realitatea să fie realitate.
Lăsați lucrurile să curgă natural în orice fel le place. ‒ Lao Tzu
În timpul „revoluției cocnitive”, a apărut o tendință tot mai pronunțată în psihologia clinică de a nu vedea pacienții doar prin prisma afecțiunii lor, o tendință către o abordare mai holistică și mai umanistă. Psihologi ca Erich Fromm, Abraham Maslow și Carl Rogers au început să se gândească la elementele care alcătuiesc o viață frumoasă și fericită, nemaivrând să caute o simplă atenuare a suferinței cauzate de depresie și de anxietate. Astfel a apărut mișcarea „psihologiei pozitive”, care se concentrează pe descoperirea modului în care se poate atinge această viață frumoasă și fericită.
Psiholog, profesor de psihologie și management, Fondator al Centrului de Cercetare a Calității Vieții și autor, Mihaly Csikszentmihalyi, în cartea sa Flux. Psihologia fericirii (2015) atinge aspecte vaste și importante ale existenței umane, cum ar fi: anatomia conștiinței, bucuria și calitatea vieții, corpul, spiritul, munca și timpul liber ca surse ale stării de bine, etc. Autorul, plecând de la întrebarea Ce este fericirea și ce ne face fericiți? ajunge să cerceteze oameni care păreau să se bucure foarte mult de viață atât în ceea ce privește munca, cât și în ceea ce privește petrecerea timpului liber – nu doar persoane creative cum ar fi artiștii și muzicienii, oameni din toate domeniile vieții, inclusiv chirurgi și oameni de afaceri sau cei care găseau împlinirea sporturi și jocuri. Csikszentmihalyi a descoperit că acești oameni descriau o senzație similară atunci când erau total implicați pentru activitate care le plăcea și la care se pricepeau. cu toții vorbeau despre o stare în care nu mai aveau sentimentul eului, mâncare totul venea automat – un sentiment de flux.
Starea de flux, un terment introdus de către Csikszentmihalyi, reprezintă aspectele pozitive ale experienței umane: bucuria, creativitatea și procesul implicării totale în viață. […] Starea în care persoanele sunt atât de profund implicate într-o activitate, încât nimic altceva nu pare să mai conteze; experiența în sine este atât de plăcută, încât persoanele ar repeta-o cu orice preț, numai pentru plăcearea de a o face (Csikszentmihalyi, 2015). Această descriere îmi amintește foarte mult de starea pe care o ai într-o întâlnire autentică cu cineva, atunci când sunt întrunite toate condițiile pentru crearea unei conexiuni mentale, emoționale și spirituale chiar, cu o persoană.
Oamenii care experimentau starea de flux descriau, de asemenea, un sentiment de atemporalitate, claritate și pace, fapt care la făcut pe Csikszentmihalyi să o asemene cu o stare de extaz (în sensul ei cel mai adevărat, de la grecescul ekstasis, care înseamnă „ar fi în afara ta însuți”). Plăcerea acestei stări de flux e dată în mare parte de sentimentul că te afli în afara realității de zi cu zi, total separat de problemele și grijile vieții obișnuite. Starea de flux, spunea Mihaly Csikszentmihalyi, este esențială pentru a ne bucura la maximum de orice activitate și, prin urmare, pentru a avea o viață împlinitoare.
Csikszentmihalyi a tudiat cazuri ale unor oameni care ajungeau constant în această stare „extatică” și și-a dat seama că ea apărea întotdeauna atunci când provocarea adusă de o activitate corespundea talentelor persoane respective; sarcina era realizabilă, dar în același timp îi solicita la maximum capacitățile și cerea o concentrare totală. Numai un echilibru rezonabil între capacitate și dificultate putea duce la această curgere. Dacă talentele unei persoane nu se ridicau la înălțimea sarcinii, lucrul acesta ducea la panică, la furie, iar Dacă sarcina putea fi realizată prea ușor, lucrul acesta ducea la plictiseală sau apatie.
Pentru a ajunge la această experiență, ar trebui să fie îndeplinite câteva cerințe:
O altă soluție pe care o formulează Csikszentmihalyi este să obținem controlul asupra conținutului conștiinței. Iar cei care învață să-și controleze experiența interioară vor fi în stare să-și influențeze calitatea vieții și vor reuși să se apropie din ce în ce mai mult de ceea ce înseamnă să fii fericit. El susține că atunci când nu ne mai lăsăm în voia unor forțe anonime, ci preluăm controlul asupra propriilor acțiuni și devenim stăpânii propriului destin atingem o stare de experiență optimală – o stare de încântare profundă, a cărei amintire este durabilă și rămâne ca un reper a cum ar trebui să fie viața.
Experiența optimală dă un sentiment de control – sau, mai bine zis, un sentiment de interconectare și de participare la determinarea conținutului vieții. În urma cercetărilor, Csikszentmihalyi a concluzionat că starea optimală este descrisă/trăită în același mod de bărbați și de femei, de tineri și de bătrâni, indiferent de mediile culturale din care proveneau.
Conceptul de flux introdus de Csikszentmihalyi a fost rapid preluat de alți susținători ai psihologiei pozitive, devenind o parte integrantă a acestei abordări noi, optimiste. Starea de flux este un element vital în orice tip de activitate și este în special importantă pentru ca munca să devină mai împlinitoare și să aibă sens.
Ce oferă psihoterapia, dacă nu conștientizarea imparțială (atitudinea de acceptare), experiențe prin care clientul exersează într-un mediu sigur cum este să îți asumi un rol activ, pentru ca mai apoi, în viața reală să se simtă mai pregătit și mai competent.
Controlul asupra conștiinței determină calitatea vieții și implicit aduce posibilitatea de a avea experiențe optimale și de a trăi starea de flux. Deviza Cunoaște-te pe tine însuți și activitatea virtuoasă a sufletului explicată de Aristotel implică acest adevăr. Sub o formă sau alta, numeroși gânditori antici, filosofi, oameni de știință și practicanții vreunui curent spiritual își orientează atenția asupra controlului minții, conștiinței. Ultima mare încercare de eliberare a conștiinței de sub dominația impulsurilor și a controlului social a fost psihanaliza; Freud a identificat doi tirani ce luptă pentru controlul asupra minții: primul este în serviciul genelor și al corpului (Sinele), al doilea este lacheiul societății (Supraeul). În opoziție se află Eul, care reprezintă adevăratele nevoi ale persoanei, în contact cu mediul său concret (Csikszentmihalyi, 2015).
În Orient, tehnicile de obținere a controlului asupra conștiinței au proliferat și au atins niveluri de foarte mare sofisticare: yoga în India, taoismul în China și diferitele varietăți zen ale budismului din Japonia. Toate caută să elibereze conștiința de influențele deterministe ale forțelor externe și interne (fie ele de natură biologică sau socială). Indiferent de calea parcursă, scopul urmărit este identic: disciplinarea minții, cultivarea spontaneității și atingerea unei stări interioare de echilibru care facilitează conexiunea cu sine, cu celălalt și cu Universul, cu Întregul, cu Dumnezeu.
Starea opusă entropiei psihice este experiența optimală. Atunci când informația care apare în conștiință este congruentă cu scopurile noastre, energia psihică curge fără efort. Ordinea psihică – sau negentropia psihică – se referă la lipsa conflictului între unitățile de informație prezente în conștiința unui individ. Când informația este în armonie cu scopurile persoanei, conștiința acelei persoane este „ordonată”. Același concept se aplică și pentru lipsa conflictului între persoane, atunci când scopurile sunt în armonie unele cu altele (Csikszentmihalyi, 2015) experiența optimală este o situație în care atenția poate fi investită în mod liber pentru atingerea scopurilor, deoarece nu există vreo dezordine ce trebuie remediată și nici vreo amenințare de care eul trebuie să se apere. Acest tip de experiență este numit și flux optimal.
Experiența de a fi într-o formă maximă de flux optimal este descrisă astfel: Parcă pluteam sau Între noi era un curent, ca într-un flux. O dansatoare explică felul în care se simte atunci când evoluția sa este bună: Concentrarea este completă. Mintea nu pleacă în altă parte, nu te gândești la nimic altceva; ești total absorbită de ceea ce faci… energia îți străbate corpul într-un ritm foarte lin. Te simți relaxată, mulțumită și însuflețită. Un alpinist descrie: Te implici atât de mult în ceea ce faci, încât uiți de tine… nu mai ești decât acel alpinist care escaladează muntele (Csikszentmihalyi, 2015).
În rolul meu de mamă am trăit și eu de nenumărate ori starea de flux optimal: Copilului meu îi place tât de mult să ne maimuțărim, să facem diferite grimase și să îi arăt cum fac diverse animale. Stăm împreună, ne uităm unul la celălalt, suntem perfect conectați. Uităm complet de restul lumii și pierdem noțiunea timpului.
După ce a studiat starea de flux optimal, Csikszentmihalyi împreună cu echipa sa au notat și consecințele acestor trăiri: am mai multă încredere în mine sau simt că totul depinde de mine sau este lumea mea în totalitate sau simt cum totul curge de la sine sau simt că am dat tot ce am avut mai bun din mine sau nu mi-e teamă să greșesc. Relatările persoanelor intervievate se referă și la expansiunea conștiinței: Ce sentiment de putere și de căldură! Parcă aș vrea să mă dilat, ca să iau în brațe întreaga lume! Mă simt capabilă de a crea ceva grandios și frumos și am o stare generală de bine și un control total al universului meu.
Starea optimă a experienței interioare este aceea în care există ordine în conștiință. Acest lucru se întâmplă atunci când energia psihică – sau atenția – este investită în scopuri realiste și când aptitudinile sunt pe măsura posibilităților de acțiune (Csikszentmihalyi, 2015). Urmărirea unui scop aduce ordine în conștiință. Putem spune că avem o relație tele-ică cu cineva atunci când reușim să ne concentrăm asupra celuilalt și, pe moment, uităm de orice altceva.
Izbutind să ne controlăm energia noastră psihică și să o investim în scopuri alese conștient devenim automat o ființă mai complexă. Autocontrolul este unul dintre scopurile cele mai vechi ale psihologiei umane.
S. Z. Klausner (1965) a ajuns la concluzia că direcțiile de exercitare a controlului sunt următoarele:
(1) controlul performanței sau al comportamentului;
(2) controlul tendințelor psihologice înnăscute;
(3) controlul funcțiilor intelectuale, cum ar fi gândirea;
(4) controlul emoțiilor, al sentimentelor.
Cu alte cuvinte, controlul energiei psihice, este capacitatea de a controla ceea ce se întâmplă în minte, conștientizarea stării fizice a corpului, atenția focalizată asupra intenției pe care o avem; iar sincronizarea acestora conduce spre a trăi aici și acum.
Experiența optimală este o formă de energie. Experiența optimală ridică întreaga viață la un alt nivel. Alienarea cedează în fața implicării, bucuria înlocuiește plictiseala, neajutorarea se transformă într-un sentiment de control, iar energia psihică lucrează la întărirea imaginii de sine, în loc să se piardă în îndeplinirea unor scopuri exterioare. Atunci când experiența oferă motivație intrinsecă, viața este justificată de prezent și nu mai este ostatica unui viitor ipotetic.
COPYRIGHT TATIANAMORARI.RO