Despre tipurile de resurs_Începutul de an: despre resurse, grijă și cuțite bine ascuțite

Cum se dezvoltă resursele emoționale?

Resursele emoționale nu sunt trăsături fixe și nici „abilități cu care ne naștem sau nu”. Ele se dezvoltă în timp, în relație cu mediul, cu experiențele noastre și cu felul în care emoțiile au fost întâmpinate de-a lungul vieții.

A avea resurse emoționale înseamnă să putem trăi emoțiile fără a fi copleșiți de ele și fără a fi nevoiți să le evităm. Înseamnă să existe suficient spațiu intern pentru ca emoțiile să fie simțite, înțelese și integrate.

1. Prin siguranță emoțională

Resursele emoționale cresc acolo unde există siguranță. Emoțiile se dezvoltă sănătos atunci când pot fi exprimate fără a fi negate, ridiculizate sau grăbite.
Siguranța emoțională poate însemna o relație de încredere, un cadru terapeutic, o rutină stabilă sau pur și simplu un context în care nu ni se cere să „fim altfel decât suntem”.

Fără siguranță, emoțiile nu se dezvoltă, ci ele sunt reprimate/blocate.

2. Prin alfabetizare emoțională

O componentă esențială a dezvoltării resurselor emoționale este alfabetizarea emoțională: învățarea limbajului emoțiilor.
Pentru mulți oameni, dificultatea nu vine din emoții în sine, ci din lipsa unui vocabular și a unor repere pentru a le recunoaște și diferenția.

Alfabetizarea emoțională este:

• a putea spune „sunt trist” sau „sunt furios” în loc de „nu știu ce am”

• a înțelege că emoțiile au o funcție și transmit informații

• a face diferența între emoție și comportament

• a ști că emoțiile pot fi tolerate, nu doar eliminate

Alfabetizarea emoțională nu este:

• controlul rigid al emoțiilor

• gândirea pozitivă forțată

• evitarea emoțiilor „negative”

• analiza excesivă a fiecărei trăiri

A ști ce simți nu înseamnă să te judeci pentru asta și nici să „repari” imediat emoția, ci să o poți ține în spațiu suficient cât să fie înțeleasă și integrată.

Terapia ca spațiu de învățare emoțională

Pentru mulți oameni, terapia este primul context în care emoțiile pot fi explorate în siguranță. Nu pentru că ar fi „ceva în neregulă”, ci pentru că nu au avut unde și cum să învețe acest limbaj emoțional.

În terapie, emoțiile pot fi trăite fără a fi corectate, minimalizate sau grăbite. Ele pot fi numite, puse în relație cu experiențele de viață și înțelese în context. În timp, acest proces dezvoltă resursele emoționale: toleranța, reglarea și capacitatea de exprimare.

Terapia nu oferă doar alinare, ci și psihoeducație emoțională: repere, claritate și exercițiu. Cu alte cuvinte, nu ne învață ce să simțim, ci cum să fim cu ceea ce simțim.

Pe măsură ce alfabetizarea emoțională crește, emoțiile devin mai puțin amenințătoare, iar relația cu sine și cu ceilalți devine mai stabilă și mai flexibilă.

3. Prin toleranță emoțională

Resursele emoționale se dezvoltă pe măsură ce crește capacitatea noastră de a sta cu emoțiile, chiar și cu cele inconfortabile. Toleranța emoțională nu înseamnă expunere brutală, ci apropiere graduală.

Fiecare moment în care putem rămâne puțin mai mult în contact cu o emoție, fără a fugi sau a reacționa impulsiv, extinde această capacitate.

4. Prin reglare emoțională

Reglarea emoțională se învață prin experiență, nu prin teorie.
Dezvoltăm resurse emoționale atunci când avem ocazia să trăim emoții intense și să revenim, treptat, la un echilibru relativ.

Acest proces creează încrederea internă că emoțiile nu sunt periculoase și că pot fi traversate fără a ne pierde pe noi înșine.

5. Prin exprimare emoțională în relație

Emoțiile au nevoie de relație pentru a se dezvolta. A putea exprima ce simțim într-un mod care păstrează contactul este una dintre cele mai importante resurse emoționale.

Relațiile în care emoțiile sunt ascultate, nu corectate, devin spații de creștere emoțională. În lipsa lor, emoțiile găsesc alte căi de ieșire: iritabilitate, retragere, reacții disproporționate.

6. Prin terapie ca spațiu de învățare emoțională

Pentru mulți oameni, terapia este contextul în care resursele emoționale încep să se dezvolte conștient. Nu pentru că „este ceva în neregulă”, ci pentru că emoțiile nu au avut anterior un spațiu sigur de explorare.

Terapia oferă:

• siguranță emoțională

• alfabetizare emoțională

• reglare prin relație

• timp și ritm

În terapie, emoțiile nu sunt grăbite și nici invalidate.

În terapie învățăm să ne creștem cu răbdare și să avem încredere că devenirea nu cere grabă, ci prezență.

7. Prin autocompasiune

Autocompasiunea este una dintre cele mai puternice resurse emoționale.
A ne vorbi cu blândețe atunci când ne este greu reduce consumul emoțional și creează spațiu pentru reglare.

Critica internă rigidă blochează dezvoltarea emoțională. Blândețea o susține.

Un gând de final

Resursele emoționale nu apar din evitarea emoțiilor, ci din relația cu ele.
Ele se dezvoltă atunci când emoțiile pot fi simțite, înțelese și trăite într-un spațiu suficient de sigur.

A învăța să fim cu emoțiile noastre este un proces — și, pentru mulți, o recuperare a ceva ce nu a fost învățat la timp.