Astăzi asistăm la un spectacol cel puțin curios: pe cât de puternic se manifestă cultura materialistă și nevoia consumeristă compulsivă, pe atât de mult se promovează un mod simplu de trai, aproape de natură. Întâlnesc din ce în ce mai multe persoane preocupate de dezvoltare personală, de regăsirea de sine și de conștientizarea necesității de a trăi la momentul prezent.
Aici şi acum poate fi înţeles în diverse feluri, fie negativ, ca o evitare a realităţii, fie pozitiv, ca o trambulină spre creativitate și spontaneitate – cei doi piloni ai sănătății psihice, în opinia specialiștilor. Capacitatea noastră de a trăi în momentul prezent ne ajută enorm să ne menținem relațiile vii, proaspete și ancorate în realitate. De asemenea, atunci când suntem în aici şi acum reducem riscul ca noi să proiectăm unele experiențe trecute asupra relațiilor actuale.
A fi din plin în prezent, înseamnă a fi conectat sau conectabil – stare care poate fi trăită în cadrul practicilor meditative, mindfulness. Termenul mindfulness este traducerea în engleză a cuvântului sati din Pali. Pali era limba psihologiei budiste acum 2.500 ani, iar mindfulness-ul este învățătura de bază a acestei tradiții. Sati are conotația de conștientizare, atenție și amintire. Practica mindfulness include tehnici de gestionare a procesului atențional, fiind o metodă de cultivare a unor stări psihologice care favorizează dezvoltarea abilităților cognitive și emoționale ce conduc la eliberarea minții de perturbările cauzate de atașament, aversiune și necunoașterea corectă a fenomenelor (Andreescu, 2015). Practicile mindfulness servesc la antrenarea atenției pentru a extinde conștiința și, în același timp, a educa mintea și conștiința.
Astfel, cuvântul mindfulness poate fi folosit pentru a descrie:
O definiție simplă a termenului mindfulness este conștientizarea clipă de clipă. Alte definiții sunt:
Este dificil să expunem în cuvinte sensul termenului de mindfulness, deoarece este, în fond, o experiență subiectivă, subtilă nonverbală.
La o privire mai atentă, experiența mindfulness are două componenete:
Prima componenetă implică autoreglarea atenției, astfel încât să fie menținută la nivelul experienței imediate (aici și acum), permițând astfel recunoașterea crescută a evenimentelor mentale în momentul prezent.
A doua componentă implică adoptarea unei anumite orientări față de experiență, caracterizată prin curiozitate, deschidere și acceptare.
Ce sunt aceste două componente, enumerate mai sus, dacă nu sunt condiții ale unei relații și întâlniri autentice dintre două persoane? Starea de aici și acum influențează atât stabilirea cât și menținerea conexiunii cu celălalt. Prezența reprezintă un anumit fel de a fi în relație definită ca o disponibilitate și deschidere pentru toate aspectele experinței cu celălalt. Prezența noastră în relație îl ajută pe călălalt să se simtă simțit și să se simtă cunoscut.
Meditația creează un spațiu de vindecare, aducând alinare, iar psihoterapia umple acel spațiu cu înțelegere, aducând întregire.
În întreaga lume, numeroase școli de stat[2], facultăți, instituții de învățământ pentru business și administrație[3] aplică, studiază și promovează meditația mindfulness. În domeniul sănătății, numeroase mari centre medicale oferă terapii bazate pe mindfulness pentru afecțiuni fizice și dificultăți psihologice[4]. În domeniul afaceri, corporații renumite[5] oferă angajaților cursuri de meditație și mindfulness prin programe care propun dezvoltarea concentrării, reducerea stresului și creșterea energiei, în paralel cu promovarea spiritului de colaborare. Liderii unor mari companii au integrat conceptul mindful living and working (a trăi și a munci intr-o stare de prezență conștientă) în cultura organizațională.
Aici și acum este o adevărată mină de aur în procesul terapeutic. Cum? De ce? Penrtu că relațiile interpersonale și dinamica acestora ne influențează enorm felul nostru de a fi și ce fel de persoană devenim. Ca urmare, problemele interpersonale, mai devreme sau mai târziu, se manifestă în acel aici și acum al relației terapeutice. De aceea, nu este nevoie de un istoric excesiv pentru a înțelege natura unor suferințe sau dificultăți deoarece ele se arătă suficient de repede în culori vii în aici și acum-ul sesiunii de terapie.
În cadrul terapiei folosesc capacitatea de a fi aici și acum a clientului, nu ca excludere a trecutului sau a viitorului. Ci, ca o atenţie orientată asupra prezentului (senzațiile din corp, conştientizarea nevoilor şi acţiunilor). Dar, și asupra a ceea ce este actualizarea trecutului (prin procesul introiecţie-proiecţie-transfer) şi neliniştea privind viitorul apropiat. În aici și acum există repetarea constructivă sau nevrotică a trecutului şi anticiparea (ne-)constructivă a viitorului.
Din timpuri străvechi, tradițiile spirituale își concentrează învățătura și practica asupra experimentării și apoi trăirii în aici și acum. Sufiţii – ramura mistică a Islamului – au un proverb: Credinciosul sufit este fiul timpului prezent. Iar Rumi, marele poet şi maestru al sufismului, spunea că Dumnezeu poate fi întâlnit doar în prezent: Trecutul şi viitorul îl iau pe Dumnezeu din faţa ochilor noştri, ardeţi-le în foc pe amândouă. Esenţa filozofiei Zen, de asemenea, se reduce la a te menţine mereu pe muchia de cuţit a momentului prezent – la a fi atât de complet, atât de profund prezent, încât nicio problemă, nicio suferinţă, nimic din ceea ce nu ești să nu supravieţuiască. În aici și acum, în absenţa timpului, toate problemele se dizolvă. Suferinţa are nevoie de timp; ea nu poate supravieţui în clipa de acum.
Chiar și religiile promovează viața la momentul prezent prin numeroase citate din Evanghelii: Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine sau Cel ce se apucă de arat şi se uită peste umăr nu este potrivit să intre în împărăţia Cerurilor. Chiar și Iisus menționează importanța lui aici și acum: Uitaţi-vă atent la păsările cerului, fiindcă ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng în hambare. Totuşi, Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu sunteţi voi mai de preţ decât ele? (Matei 6:26), căci păsările nu îşi fac griji pentru ziua de mâine, ci trăiesc clipa atemporală de acum, Dumnezeu dându-le totul din plin.
Numeroși gânditori au fost preocupați de explicarea acestor experiențe de a trăi în aici și acum.
Lev Tolstoi a spus că Prezentul este acel moment din afara timpului care uneşte trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conştiinţă pentru ca momentul să devină real. Trecutul şi viitorul sunt însă iluzii.
Eckhart Tolle susține că Fiinţa poate fi simţită, dar ea nu poate fi înţeleasă niciodată pe cale mentală, iar a menţine această stare de conştiinţă sensibilă înseamnă a atinge iluminarea.
Alan Watts se referă la una dintre cele mai mari probleme ale umanitații – anxietatea de a face față prezentului ce condamnă psihicul la căutări fără sens: Puterea amintirilor şi a aşteptărilor este atât de mare, încât pentru majoritatea oamenilor trecutul şi viitorul nu sunt doar la fel de reale că prezentul, ci mult mai reale decât acesta. Prezentul nu poate fi trăit cu bucurie dacă trecutul nu a fost „curăţat” şi viitorul nu străluceşte de promisiuni.
[1] Care este situat în afara realităților istorice.
[2] Unele dintre proiectele de succes sunt Mindful Schools https://www.mindfulschools.org/ și MindUp https://mindup.org/
[3] Printre care se numără The Drucker School of Management, Wharton Business School, Standford University, Harward Law School, INSEAD Business School.
[4] Cea mai cunoscută metodă utilizată în contexte clinice este MBSR ‒ Mindfulness Based Stress Reduction, elaborată de Jon Kabat-Zinn.
[5] Printre care: IBM, Google, Coca-Cola, Apple, Procter&Gamble, McKinsey&Company, Astra Zeneca.
COPYRIGHT TATIANAMORARI.RO