6 valori şi 24 trăsături de caracter

Cei mai buni lideri sunt curajoși și charismatici, nu? Nu. Teoria identității sociale ne învață că oamenii tind să îi urmeze pe membrii-prototip din grupul lor. Ce ne determină să ne identificăm cu un grup sau cu altul? Să zicem că citești o carte. Acest lucru te face să fii un „cititor”, un „vorbitor de română” sau un „amator de psihologie”? Teoria identității sociale spune că ne putem identifica cu orice grup, dar trebuie să fim motivați de numeroși factori. Vom fi mult mai deschiși să aderăm la un grup dacă apartenența la acesta îmi crește sau consolidează stima de sine, dacă îmi reducere sentimentul de nesiguranță sau dacă am ocazia să interacționez cu alți membri ai grupului și dacă am ocazia să văd rezultate concrete ale activității acestui grup.

Liderii, în general, inclusiv cei de țară au ajuns la putere prin vot (votul întregii populații sau al unui grup restrâns de oameni). Cum anume? O serie de cercetări desfășurate în anii 1970 aveau să demonstreze că oamenii pot deveni loiali față de grupuri arbitrare din motive absolut neimportante – culoarea părului, locul nașterii sau chiar participarea la un experiment. Aceasta este teoria identității sociale. Mecanismul dezvoltării unei reprezentări sociale, a unei convingeri care ne ghidează deciziile poate fi surprins în experimentul social realizat de către Jane Elliott. (Metoda sa a fost de a-şi împărţi elevii, toţi albi, în 2 grupuri pe baza culorii ochilor: albaştri sau căprui. Elliott a încurajat, într-o primă fază, o atitudine de superioritate din partea celor cu ochi albaștri, spunându-le acestora că a avea ochi albaştri e semnul inteligenţei superioare a „purtătorilor”, drept pentru care aceştia merită anumite privilegii. O concluzie importantă a experimentului este că: Omul este prin definiţie o fiinţă socială şi sociabilă, care se adaptează la mediul înconjurător. Dacă se reuşeşte pentru un timp îndelungat controlarea mediului, omul poate fi literalmente „încarcerat” într-o realitate subiectivă, deformată, în care abilităţile de a gândi critic să-i fie într-o mare măsură suprimate. Este remarcabil cum în acest caz mici diferenţe între oameni pot declanşa prejudecăţi în fiecare dintre subiecţi şi cât de greu este să te debarasezi de ele. Mai multe detalii despre acest experiment și concluzii găsiți aici)

Orice grup are nevoie de un lider. În urma unui studiu efectuat în 1990, de psihologul american Michael Hogg aflăm că membrii unui grup nu îl aleg lider pe „cel mai bun și mai inteligent” dintre ei, ci pe cel mai „comun”, acela cu care se poate identifica fiecare dintre ei. Odată ajunși la putere însă, liderii trebuie să fie în mod necesar diferiți de cei care i-au ales, așa că fac lucruri neașteptate pentru a demonstra că nu sunt la fel ca grupul lor. Tocmai de aceea sloganurile naționaliste – și chiar rasismul, narațiunile antinaziste etc. – devin strategii politice eficiente. Prin definirea grupului în termeni exclusivi, liderii își pot consolida identitatea și puterea.

Christopher Peterson a fost unul dintre psihologii care au participat la studierea şi aprofundarea noțiunii de caracter, înțeles ca structură unică de trăsături morale specifică fiecărui individ. Împreună cu Martin Seligman, care a dezvoltat Modelul PERMA (mai multe detalii aici), a publicat în 2004 volumul „Character Strenghts and Virtues: A Handbook” (aici poți descărca această carte în limba engleză). În cadrul acestei cărți ei identifică 24 de trăsături pozitive de caracter, împărţite în 6 domenii mai mari – virtuți sau valori. Aceste 6 virtuți generale îndeplinesc următoarele criterii:

– omniprezența – recunoaștere pe scară largă în toate culturile;

– împlinitor – contribuie la împlinirea, satisfacția și fericirea individuală în sens larg;

– sunt apreciate din punct de vedere moral;

– sunt trăsături de caracter stabile;

– măsurabile – trăsături care au fost cu succes măsurate de cercetători;

– sunt caracteristici distincte, din punct de vedere conceptual sau empiric;

– unele trăsături pot fi prezente încă de la o vârstă foarte fragedă, la copii sau la tineri;

– absența selectivă – lipsește cu desăvârșire la unii indivizi;

– cultivarea acestor trăsături este scopul multor instituții, comunități.

Trăsăturile pozitive de caracter sunt acele „ingrediente psihologice – procese sau mecanisme – ce definesc virtuțile”, şi ele se organizează într-o structură unică în fiecare individ. Adică, fiecare dintre noi are, într-o măsură sau alta, toate cele 24 de trăsături, iar diferențele individuale sunt date de felul în care acestea se combină şi de măsura în care se exprimă.

Clasificarea celor 6 virtuți și a celor 24 trăsături ale caracterului (Peterson & Seligman, 2004)

1.Înţelepciune şi cunoaştere – abilități cognitive care fac apel la folosirea cunoştinţelor

2.Curaj – forţă emoţională ce implică exercitarea voinţei de a-ţi atinge scopurile în ciuda obstacolelor externe sau interne

3. Omenie – trăsături relaționale pozitive, grija şi prietenia pentru ceilalţi

4.Dreptate – trăsături de caracter ce au legătură cu spiritul civic ce stă la baza unei societăţi sănătoase

5.Cumpătare – trăsături de caracter ce te ajută să găsești și să menții o stare de echilibru, de mijloc, departe de excese

6.Transcendenţă – trăsături ce ţin de relația cu Ceva ce este mai mare decât propria persoană, cu universul şi calități care ne ajută să dăm sens existenţei

Pentru cei care cunosc foarte bine limba engleză, situl VIA Institute on Character institutului (VIA (virtuţi în acţiune) pentru caracter) oferă un instrument – chestionar – care ne poate ajuta să ne identificăm structura noastră personală de virtuți şi trăsături pozitive de caracter.