Repararea celor mai puternice legături - relațiile cu părinții

Pentru programare ședință psihoterapie tel. 0764.815.898 sau contact@tatianamorari.ro

Repararea celor mai puternice legături – relațiile cu părinții

Dacă vrem cu adevărat să primim viața cu brațele deschise și să simțim bucuria de a trăi, dacă vrem cu adevărat relații profunde și satisfăcătoare și să vibrăm de sănătate și reziliență, dacă vrem cu adevărat să trăim la nivelul întregului nostru potențial, fără sentimentul de a fi sfâșiați pe dinăuntru, trebuie mai întâi să ne reparăm relațiile cu părinții noștri. În afară de faptul că ne-au dat viață și sunt o parte inexorabilă din noi înșine, părinții noștri sunt calea de acces către puterile noastre ascunse și forțele noastre creative, dar totodată și către provocările care la rândul lor fac parte din moștenirea noastră. Fie că sunt morți sau vii, fie că ne-am îndepărtat de ei sau avem cu ei relații amiabile, relația cu părinții noștri este cheia vindecării noastre.

Chiar dacă simți că mai degrabă ai înghiți un pumn de pioneze decât să-ți deschizi sufletul către părinții tăi, acest pas nu poate fi evitat, indiferent cât de mult timp ți-ar lua.

Problemele din viața noastră

„Cele mai puternice legături sunt cele cu oamenii care ne-au dat naștere… nu pare să aibă nicio importanță câți ani au trecut, câte trădări au avut loc și prin câte nenorociri a trecut familia: rămânem conectați (la ea-familia noastră), chiar și împotriva voinței noastre.” Anthony Brandt

„Problemele” din viața noastră iau forma deconectărilor de orice tip: deconectarea de sine, lipsa unei prezențe autentice din partea noastră în relație cu copiii sau cu partenerii de viață, accidente, boală, pot lua forma unor auto-sabotări, anxietăți generalizate, vinovății nevrotice/persistente etc.

De aceea prin prisma experienței de la cabinet m-am convins că ceea ce trebuie vindecat se va vindeca, odată ce există curiozitate și o doză de determinare pentru a face ordine în viața noastră. Cu alte cuvine, drumul către vindecare se poate realiza „din prezent către trecut” sau „din trecut către prezent”. Adică pot pleca de la relația disfuncțională sau complicată cu partenerul, șeful, copilul și ajung, mai devreme sau mai târziu să explorăm relațiile primare/cele cu părinții; sau pot pleca de la a mă repoziționa și clarifica în relație cu părinții mei, o fac și apoi resimt îmbunătățiri semnificative în relațiile mele din prezent: relația cu partenerul, copilul, munca etc.

Moșteniri de preț

Înțelegând mai în profunzime semnificația evenimentelor din spatele distanței/deconectării față de proprii părinți și simțind compasiune pentru ei numaidecât vom observa reconcilieri în relația cu partenerii de viață. În timp, putem observa că suntem mai puțin defensivi și că putem să rămânem deschiși și prezenți — chiar și în momente dificile în care, altădată, ne-am fi simțit amenințați, ne-am fi distanțat și ne-am fi retras în sine. Reconectarea și acceptarea în relație cu proprii părinți, ne înrădăcinează în sinele nostru, ne reconectează la forța noastră vitală și întregul nostru potențial (moștenirea de preț) și ne ajută să depășim proiecțiile care înainte erau ascunse vederii noastre.

Calitatea relațiilor cu părinții se corelează strâns cu boala

O relație apropiată cu părinții noștri nu doar că mărește gradul de confort și susținere pe care îl simțim în viața noastră, dar s-a demonstrat că se corelează și cu o bună stare de sănătate.

Rezultatele unui studiu longitudinal realizat pe o perioadă de treizeci și cinci de ani la Universitatea Harvard au dovedit incontestabil modul în care calitatea relațiilor noastre cu părinții ne poate afecta sănătatea pe parcursul vieții.

Mai exact, participanților li s-a cerut să își descrie relațiile cu fiecare dintre părinți folosind următoarea scală: „foarte apropiată“, „caldă și prietenoasă“, „tolerantă“ sau „tensionată și rece“.

91% dintre participanții care au afirmat că relația lor cu mama era tolerantă sau tensionată au fost diagnosticați cu o problemă gravă de sănătate la vârsta mijlocie (cum ar fi cancer, boală arterială coronariană, hipertensiune etc.), în comparație cu 45% — mai puțin de jumătate — dintre participanții care au raportat că relația lor cu mama era caldă sau apropiată.
Cifre similare au fost raportate și în privința participanților care și-au descris relația cu tatăl.
82% dintre participanții care au raportat relații tolerante sau tensionate cu tații lor au avut probleme grave de sănătate la vârsta mijlocie, spre deosebire de 50% dintre cei care aveau relații calde sau apropiate cu tații lor.
În cazul participanților care au avut relații tensionate cu ambii părinți, rezultatele au fost uimitoare: 100% dintre ei au avut probleme grave de sănătate, față de 47% dintre cei care și-au descris relațiile cu părinții ca fiind calde și apropiate.

Un alt studiu, realizat la Universitatea Johns Hopkins, a urmărit timp de 50 de ani 1.100 de studenți mediciniști bărbați și a constatat că ratele îmbolnăvirii de cancer se corelau strâns cu distanța pe care fiecare participant o simțea față de părinții săi.

Și dacă analizăm aceste statistici nu doar cu mintea, dar și cu sufletul imediat ne dăm seama că aceste rezultate fac mare sens. Atunci când conexiunea cu părinții noștri curge liber, ne simțim noi înșine mai deschiși să primim ceea ce ne aduce viața. Când legătura noastră cu părinții este deficitară sub orice aspect, simțim că forța vitală de care dispunem este limitată. Ne putem simți blocați și încordați sau ne simțim în afara curgerii vieții, ca și cum am înota contra curentului. Într-un final ajungem să suferim și nu știm de ce.

Căutăm răspunsuri în locurile pe care le știm cel mai bine

Ne concentrăm pe lipsurile modului în care am fost crescuți. Rumegăm evenimentele supărătoare din copilărie care ne-au lăsat fără putere. Îi învinovățim pe părinți pentru nenorocirile care ni s-au întâmplat. Reluăm mereu și mereu aceleași gânduri. Totuși acest mod de a ne reaminti lucrurile rareori face ca acestea să se îndrepte. Dacă nu putem vedea sursa problemei, nemulțumirile nu pot decât să ne perpetueze nefericirea continuă.

Tema principală abordată în cabinet este deconectarea de sine. Clientul exprimă acest lucru spunând că își dorește o mai bună relația cu sine: cum să fiu mai bine cu mine, cum să fiu mai eficient și să mă bucur mai mult de viață etc. Însă, deconectarea de sine este, de fapt oglindirea unei deconectări emoționale pe care am trăit-o în copilăria timpurie.

Din observațiile mele, deconectarea de mama sau de tatăl nostru stă la baza a 3/4 dintre motivele pentru care o persoană apelează la un psihoterapeut și este primul loc în care trebuie să căutăm când dăm de necaz. Există și alte surse care pot genera frustrare și ne pot împiedica să trăim împliniți, dar acestea nu sunt întotdeauna inconștiente și nu implică în mod necesar un părinte sau un alt membru al sistemului nostru familial. Astfel, 1/4 dintre motivele pentru care o persoană ajunge la cabinet se datorează unei traume personale sau a vinovăției dobândite, dar și acestea rezonează cu moștenirea primită de la părinți.

De multe ori, ne putem da seama că chiar dacă suntem conștienți de efectele traumei asupra noastră, putem fi incapabili să îi găsim rezolvarea. Iar, atunci când ne simțim vinovați pentru ceva ce am făcut sau pentru o nelegiuire pe care am comis-o putem ajunge să ne simțim ca și înghețați pe interior.

Parentalizarea sau misiuni asumate în relație cu proprii părinți

Mulți dintre noi luăm asupra noastră în mod inconștient durerea părinților noștri. Când suntem copii ne dezvoltăm gradual sentimentul de sine. Dar nu învățăm și cum să ne separăm și să fim conectați în același timp cu părinții noștri. În inocența noastră, poate că ne-am închipuit că le putem alina nefericirea reparând-o sau împărtășind-o cu ei. Dacă o trăim și noi, ei nu mai trebuie să ducă singuri povara. Dar acesta este un mod fantasmatic de a gândi și duce doar la și mai multă nefericire. Găsim peste tot în jurul nostru tipare comune de nefericire. Mamă tristă, fiică tristă… tată nerespectat, fiu nerespectat… dificultățile relaționale ale părinților oglindite de copii. Combinațiile sunt fără sfârșit.

Încearcă să-ți amintești. A suferit vreunul dintre părinți emoțional, fizic sau psihologic? Te-a durut să îi vezi cum suferă? Ai vrut să le iei tu durerea? Ai încercat? Te-ai aliat vreodată cu sentimentele unuia dintre părinți împotriva celuilalt?

Judecarea sau dezicerea de părinți

Poate că mama ta a avut o rană provocată de mama ei și nu a putut să îți dea ceea ce ea nu a primit. Capacitatea ei de a fi părinte a fost limitată de ceea ce ea nu a primit de la părinții ei. Dacă o respingi pe mama ta, este posibil ca între tine și ea să fi intervenit un eveniment traumatic. Undele șocului unui asemenea eveniment te-ar putea afecta pe tine, dar evenimentul real nu ar avea nimic de-a face în mod direct cu tine.

Întreabă-te: Îl respingi, îl învinovățești sau îl judeci pe unul dintre părinți pentru ceva ce simți că el sau ea ți-a făcut? Îl disprețuiești pe unul dintre părinți (sau pe ambii)?

Exercițiu practic pentru a aduce compasiune și acceptare în relație cu părinții tăi

Poți face exercițiul de mai jos și relație cu mama/tatăl tău (părinții care te-au crescut și sau ți-au dat viață) sau cu genitoarea/genitorul tău (persoanele care ți-au dat viață, dar nu te-au crescut).

Imaginează-ți că mama ta stă în picioare în fața ta, la câțiva pași distanță.

– Întoarce-ți privirea în tine. Ce senzații ai în corp?

– Acum imaginează-ți că ea face trei pași mari și se oprește foarte aproape de tine, la câțiva centimetri de corpul tău. Ce se întâmplă fizic înăuntrul tău? Corpul tău se deschide, se încordează sau vrea să se îndepărteze? Dacă răspunsul tău este că trupul ți se încordează sau vrea să se îndepărteze, este important să înțelegi că munca de a te deschide este acum responsabilitatea ta, și nu a mamei tale.

Acum vom lărgi perspectiva: imaginează-ți-o pe mama ta stând din nou în picioare la câțiva pași de tine. De data aceasta vizualizeaz-o înconjurată de toate evenimentele traumatice prin care a trecut. Chiar dacă nu știi cu exactitate ce i s-a întâmplat, ai măcar o idee despre istoria ei familială și despre cât trebuie să fi suferit ea la viața ei. Așteaptă puțin ca să poți intra cu adevărat în contact cu ceea ce trebuie să fi simțit ea.

– Închide ochii.

– Reamintește-ți toate poveștile din istoria familială a mamei tale și lasă toate tragediile pe care le știi să îți vină în minte.

– Vizualizeaz-o pe mama ta când era tânără, copil mic sau chiar bebeluș încordându-se în fața valurilor de pierderi, încercând să se protejeze de atacurile de durere.

– Ce simte corpul tău pe măsură ce percepi ceea ce trebuie să fi simțit ea? Ce senzații ai și unde apar ele în corpul tău?

– Poți simți sau îți poți imagina cum trebuie să fi fost pentru ea?

– Te mișcă emoțional acest lucru? Poți simți o compasiune pentru ea?

– Spune-i în sufletul tău: „Mamă, înțeleg“. Chiar dacă nu înțelegi pe de-a-ntregul, repetă cuvintele „Mamă, înțeleg“. Gândește și spune în continuare următoarele cuvinte: „Mamă, voi încerca să primesc iubirea ta așa cum este ea, fără să o judec și fără să mă aștept să fie altfel“.

– Ce simți când spui aceste cuvinte?

– Ce se întâmplă în corpul tău când îi adresezi aceste cuvinte?

– Este vreun loc din corpul tău care se destinde, care simți cum se deschide sau cum se înmoaie?

Aducând compasiune, blândețe, înțelegere caldă în relație cu fiecare părinte/genitor vei putea aceeași energie să o exprimi și în relație cu tine.

Grup de dezvoltare personală și autocunoaștere pentru explorarea relațiilor cu părinții

În cadrul psihoterapiei pe care o practic, aplicând psihodrama și metoda ESPERE, propun modalități de restituire și renunțare la aspecte moștenite conștient sau inconștient („cu voie sau fără de voie”) de la părinții noștri și modalități prin care recunoaștem și onorăm lucrurile bune, resursele și energia creatoare pe care le-am primit de la ei. În asa fel, putem avea posibilitatea sa aducem la lumină întreaga noastră identitate, personalitate și ființare. Tema relațiilor cu părinții și răspunsul la întrebarea Cum să ne reparăm relațiile cu părinții noștri va fi explorat în cadrul unui grup de dezvoltare personală și autocunoaștere, în cadrul căruia voi prezenta asemenea modalități, tehnici și instrumente.

Sesiunile on-line vor fi dedicate evaluării relațiilor cu părinții noștri și identificării dinamicii acestora (bucurie vs. respingere/dezicere sau conectare vs. deconectare), explorării nucleului emoțional și al sentimentelor predominante în relație cu fiecare părinte și vor fi lansate demersuri concrete pentru repararea relație cu părinții (demersuri distincte pentru fiecare dintre părinți). Va fi abordată, dacă va fi cazul, și tema relațiilor dintre copiii adoptați și părinții care i-au crescut și respectiv relațiile cu genitorii (persoanele care ne dau viață).

De ce să participi?

Fiecare sesiune va fi extrem de practică și va cuprinde prezentarea și aplicarea unor instrumente, tehnici și metode concrete de life-coaching și psihoterapie (psihodramă, metoda ESPERE, cognitiv-comportamentală, psihoterapia transgenerațională, scheme cognitive – da, sunt multe, dar astăzi nu știu dacă mai există terapeuți care aplică în activitatea sa o singură abordare).

Grupul de dezvoltare personală și autocunoaștere „Repararea celor mai puternice legături – relațiile cu părinții” are ca principal obiectiv să te ghideze către o relație în care cu fiecare dintre părinți să poți exprima compasiune, blândețe, înțelegere caldă, astfel încât să reușești aceeași energie să o exprimi și în relație cu tine. Deoarece, reconectându-ne la părinții noștri în mod autentic, dincolo de răni, frustrări, resentimente sau vinovății, e ca și cum găsim o cheie despre care nu știusem niciodată că ne lipsise. Așa, putem deschide cufărul în care fuseseră încuiate cele mai importante valori ale vieții noastre — legăturile noastre cu familia.

În afară de acestea grupul de dezvoltare personală și autocunoaștere „Repararea celor mai puternice legături – relațiile cu părinții” va contribui la:

Conștientizarea modului în care te percepi în raport cu proprii părinți și a modului în care relaționezi cu părinții tăi;
Îmbunătățirea autocontrolului prin dezvoltarea unor stategii corespunzatoare de gestionare a fiecarei relații;
Reconectarea cu aspectele bune, sănătoase – moștenirile de preț – din relația cu părinții, validarea și redobândirea resurselor și a energiei vitale care vine de la părinții noștri;
Construirea sau recâștigarea încrederii în propria persoană, în propriile alegeri și propriul destin printr-o delimitare mai clară a aspectelor care îți aparțin și a aspectelor care aparțin părinților și demararea unor demersuri concrete în acest sens;
Eliberarea de bagajul emoțional – anxietate, frici, furii, vinovății, agresivitate interioară și alte emotii reprimate de-a lungul timpului;
Echilibrarea emotională, ca și condiție pentru a avea o relație bună cu sine (înclusiv cu propriul corp);
Însușirea anumitor elemente de comunicare relațională și reguli de igienă relațională.

Grupul se adresează persoanelor:

Care experimentează sau trăiesc consecințele parentalizării;
Care își judecă sau chiar urăsc părinții;
Care se simt dependenți sub diverse forme de proprii părinți;
Care își doresc să afle cum, în ce condiții potrivite pentru sine poate funcționa realția cu propii părinți sau dacă este cazul, să afle cum pot reuși să se repoziționeze în relația cu părinții lor, chiar dacă aceștea nu mai sunt în viață;
Care își doresc să se dezvolte personal;
Care își doresc să îți sporeasca încrederea în sine și în propria capacitate de a lua decizii autonom;
Care își doresc să se bucure mai mult de viață.

Cine coordonează acest grup?

Tatiana Morari, psihoterapeut format în psihodramă și în metoda ESPERE, psiholog clinician și formator.

Locația și programul de desfășurare: Data primei întâlniri a grupului este 2 martie 2023 (data are caracter orientativ).

Întâlnirile de grup se vor desfășura on-line (zoom) și vor avea loc între orele 19.00 – 21.30, cu o frecvență de o dată la 2 săptămâni (7 întâlniri).

Investiția ta: 50 lei/ întâlnire

Pentru orice detalii sau înscriere te rog să îmi scrii pe whatsapp pe nr de tel: 0764 815 898 sau pe contact@tatianamorari.ro

Accesând linkul de mai jos poți audia emisiunea Introspecții de la Radio România Cultural care a avut loc duminică, 5 februarie 2023, ora 18.30 la care am fost invitată să vorbesc despre relațiile noastre cu părinții.